Ce a făcut România la Davos?
Întrebarea la care nici consilierul prezidențial nu răspunde în 7 pagini de articol
Săptămâna trecută, România a trimis la Davos “cea mai consistentă delegație guvernamentală din istorie”. Patru oficiali: ministrul de Externe Oana Țoiu, ministrul Fondurilor Europene Dragoș Pîslaru, ministrul Energiei Bogdan Ivan și consilierul prezidențial Radu Burnete.
Președintele Nicușor Dan a lipsit.
La întoarcere, consilierul Burnete a publicat un articol amplu pe blogul său personal. Șapte pagini de analiză geopolitică, citate din Macron, Musk și von der Leyen, referințe istorice de la Concertul Europei din 1815 până la Legea Smoot-Hawley din 1930.
Am citit cu atenție.
Și, în final, am rămas cu o întrebare simplă: ce naiba a făcut delegația României la Davos?
Diagnosticul corect, tratamentul absent
Burnete scrie bine. Diagnosticul său: lumea se schimbă, globalizarea e în retragere, mercantilismul revine, tarifele cresc, disputele teritoriale se înmulțesc. Corect. Nimeni nu contestă.
Apoi vine partea cu “ce avem de făcut”. Să vedem:
Diplomație economică: “Avem nevoie de o adevărată agenție de comerț și investiții. ARICE este o umbră din ce ar trebui să fie.”
Întrebare: ARICE există de ani de zile. De ce e “o umbră”? Cine a condus-o? Ce s-a făcut greșit? Și mai important: de ce va funcționa noua agenție dacă actuala nu funcționează?
Răspuns: niciunul.
Companii de stat: “Este vremea să părăsim definitiv trecutul. Mai bine o mână de companii performante la nivel regional.”
Întrebare: Listarea companiilor de stat e promisă din 2011. Ce e diferit acum?
Răspuns: “Voi sugera Guvernului și Autorității de Supraveghere Financiară.” Consilierul prezidențial va “sugera”.
Putere militară: “Trebuie să ne consolidăm capacitatea militară.” Model: Finlanda, care poate mobiliza 280.000 de soldați din 5,5 milioane de locuitori.
Întrebare: Finlanda a construit această capacitate în 80 de ani, după trauma Războiului de Iarnă. Are un PIB/capita de trei ori mai mare decât România. Cum ajungem noi la 1 milion de mobilizabili? Cu ce echipament? Cine îi instruiește?
Răspuns: niciunul.
Cercetare: “Cum ar fi să fuzionăm toate centrele noastre de cercetare într-un ecosistem unic?” Model: VTT din Finlanda, fondat în 1942.
Observația: “Cum ar fi să...” nu este un plan. Este o întrebare retorică.
Contradicția fatală
Burnete propune simultan:
Reducerea deficitului de la 9% la 3-4% din PIB
Creșterea cheltuielilor militare la 5% din PIB
Agenție nouă de comerț și investiții
Fond suveran pentru expansiune regională
Resurse suplimentare pentru ambasade
Campus de cercetare din fonduri europene
Matematic, nu se leagă. Dar nu există nicio cifră în articol, așa că cine să observe?
Ce lipsește cu desăvârșire
După șapte pagini despre cum trebuie să ne reinventăm, lipsesc:
Ce întâlniri a avut delegația la Davos
Ce acorduri s-au discutat
Ce investiții s-au atras sau negociat
Ce relații s-au stabilit
Ce a obținut România concret
În schimb, aflăm că Burnete a primit mesaje “viscerale și pline de ură” după ce a anunțat că merge la Davos, și că “puțini au venit cu ceva constructiv”.
Se plânge că românii sunt “autodistructivi” și nu au “răbdare unii cu ceilalți”.
Poate.
Dar cetățenii au dreptul să întrebe ”ce ați făcut acolo?”
Focșani și Iași, sau cum se închide cercul
La două zile după Davos, Nicușor Dan a fost huiduit la Focșani și Iași. Răspunsul său către protestatari: “Aveți niște lideri cu un proiect? Dacă aveți, hai să dezbatem.”
Burnete scrie în articolul său: “România are nevoie de coeziune internă.”
Ironia este perfectă: consilierul cere coeziune, președintele cere proiecte de la protestatari, iar la Davos delegația nu poate produce “suficientă substanță”.
Poate că problema nu sunt cetățenii care huiduie.
Ce rămâne
Burnete încheie frumos: “Lumea de după 1945 nu mai există. Lumea care vine nu e încă definită. România are de ales.”
Corect. Dar alegerea nu se face cu metafore despre “cărămizi vechi refolosite în construcții noi”. Se face cu planuri concrete, termene, bugete, responsabili.
Articolul lui Burnete este o demonstrație perfectă a problemei pe care pretinde că o rezolvă: diagnostic sofisticat, soluții vagi, implementare inexistentă.
Întrebări rămase fără răspuns:
Ce rezultate concrete a obținut delegația română la Davos 2026?
Care este calendarul și bugetul pentru propunerile din articol?
Cine este responsabil pentru implementare?
Care este proiectul de țară al președintelui Nicușor Dan?
Până la răspunsuri, dacă vor veni vreodată, rămânem cu șapte pagini de viziune și zero pagini de rezultate. Ca și până acum. Vom vorbi, de fiecare dată, doar la viitor.
În orice moment al vieții noastre vom face ce trebuie doar în viitor. Nu acum. În viitor.
Există un singur cuvânt pentru asta: anxietate.
Mulțumim Luci! 👍