Licensed to harm
De la instalator la hipnoterapeut în 8 zile. Doar în Romania
Imaginați-vă că mergeți la cineva pentru a vă ajuta cu depresia sau cu o traumă psihică. Persoana respectivă a urmat un curs de 8 zile. Nu a avut nevoie de nicio calificare pentru a se înscrie. Nu a fost supervizată de nimeni după ce a terminat. Nu știe când trebuie să vă trimită la un alt specialist.
Și totuși, are un certificat care îi spune că poate lucra cu problema dumneavoastră.
Aceasta nu este o poveste ipotetică. Este realitatea unui program de formare în hipnoză care funcționează în România și care, conform propriilor sale materiale promoționale, acceptă pe oricine dorește, indiferent de pregătirea sa profesională, de ocupația sau de studiile pe care le are.
Ce promite programul
Programul de formare profesională în Hipnoză, oferit prin platforma putereamintii.ro promite participanților că, în 8 module de câte o zi, vor învăța să lucreze cu depresia, fobiile, adicțiile și anxietatea. Materialele promoționale afirmă că absolvenții vor stăpâni lucrul cu Regresia Hipnotică și vor putea ajuta oameni cu probleme fiziologice și psihosomatice.
Prețul? Aproximativ 1.500-1.700 de euro. Cerințe de admitere? Niciunele. Supervizare după absolvire? Nemenționată. Contraindicații? Inexistente în materiale.
Aceste promisiuni ridică o întrebare fundamentală:
Ce spun standardele internaționale despre ce înseamnă să fii calificat să lucrezi cu astfel de probleme?
Prăpastia: 8 zile versus 200-720 de ore
American Council of Hypnotist Examiners (ACHE) cere minimum 200 de ore de instrucție de la o școală aprobată, plus examen scris și practic pentru certificarea de bază. Pentru certificarea clinică, se adaugă alte 100 de ore și experiență supervizată.
Hypnosis Motivation Institute (HMI), prima instituție de hipnoterapie acreditată național în SUA, oferă un program de 720 de ore pentru diplomă, care include 6 luni de internship clinic cu clienți reali și până la 6 ore săptămânal de supervizare clinică.
Programele IAPT High-Intensity din Marea Britanie, aliniate la ghidurile NICE, presupun aproximativ un an de formare universitară plus practică clinică supervizată.
Programul acesta oferă în 8 zile ceea ce organizațiile internaționale consideră că necesită minimum 200-720 de ore. Aceasta este o diferență de un ordin de mărime — nu o ajustare minoră, ci o prăpastie.
Ușa larg deschisă: zero cerințe de admitere
Site-ul programului este explicit: NICI UNA! Acest Training nu impune limite sau restricții academice sau profesionale. Poate participa oricine dorește indiferent de pregătirea sa profesională, de ocupația sau de studiile pe care le are.
În contrast, iată ce cer standardele internaționale:
EMDRIA (pentru terapia traumei): licență completă pentru practică independentă ca profesionist în sănătate mentală (LMFT, LPC, LICSW, Psiholog, M.D., APRN), plus minimum 2 ani de experiență în domeniu.
British Society of Clinical and Academic Hypnosis (BSCAH): serviciile NHS de hipnoterapie ar trebui furnizate de cineva care este profesionist medical sau de sănătate mintală înregistrat.
Ghidurile NICE: intervențiile psihologice trebuie livrate de practicieni formați care dețin calificări recunoscute și înregistrare sau acreditare în terapia psihologică specifică pe care o practică.
De ce contează această diferență? Pentru că o persoană fără pregătire clinică nu poate recunoaște când un client prezintă simptome de schizofrenie, tulburare bipolară sau risc suicidar. Nu poate face diferența între o reacție normală de doliu și o depresie majoră. Nu știe când intervenția sa este contraindicată și când trebuie să-l trimită pe client urgent către psihiatrie.
Singuri în întuneric: absența supervizării
Programul menționează practică supervizată în timpul cursului cu colegii. Nu există nicio mențiune despre supervizare clinică post-formare.
Să comparăm cu cerințele pentru EMDR, o terapie trauma-focused recunoscută de NICE:
EMDRIA cere minimum 20 de ore de consultare post-training (dintre care 10 ore individuale), plus 50 de ședințe cu minimum 25 de clienți, cu recenzie video a ședințelor de către un consultant aprobat. Procesul complet durează tipic 15-24 de luni.
NHS England stipulează că supervizarea clinică specifică continuă este obligatorie și trebuie livrată de un clinician competent atât în supervizare, cât și experimentat în livrarea directă a intervenției.
De ce contează supervizarea? Pentru că și profesioniștii experimentați fac greșeli. Supervizarea nu este o rușine, este o măsură de siguranță. Este mecanismul prin care un clinician senior poate observa când un terapeut începător intră pe un teren periculos și poate interveni înainte ca un client să fie rănit.
Tăcerea periculoasă: nicio contraindicație menționată
Materialele promoționale ale programului nu menționează nicio contraindicație, nicio limită a competențelor, nicio situație în care referirea către alt specialist ar fi necesară.
Iată ce spun organizațiile profesionale internaționale:
BSCAH avertizează explicit că hipnoza poate fi periculoasă pentru persoanele cu tulburări mentale severe precum schizofrenia, cei care suferă de halucinații sau deliruri.
BSCAH mai precizează: dacă hipnoterapeutul tău nu poate trata condiția ta fără hipnoză, nu ar trebui să te trateze nici cu hipnoză.
National Hypnotherapy Society din Marea Britanie: practicienii nu ar trebui să se refere la tratarea depresiei, adicțiilor sau altor condiții mentale serioase decât dacă sunt calificați corespunzător.
Un serviciu NHS de hipnoterapie pentru IBS a exclus explicit pacienții cu probleme de sănătate mintală neadresate sau negestionate.
De ce contează absența contraindicațiilor? Pentru că un absolvent al acestui program ar putea, în perfectă bună-credință, să lucreze cu o persoană schizofrenica și să agraveze simptomele. Ar putea folosi regresie hipnotică cu o persoană disociată și să declanșeze o criză. Ar putea rata semnele unei urgențe psihiatrice și să nu cheme ajutor când viața cuiva este în pericol.
Promisiuni fără acoperire științifică
Materialele programului afirmă că hipnoza este extrem de eficientă în a trata și rezolva probleme cum ar fi fobiile, depresie, anxietatea, adicțiile.
Ce spun ghidurile clinice bazate pe evidențe?
Ghidul NICE NG116 pentru PTSD: NU recomandă hipnoza. Tratamentele recomandate sunt CBT trauma-focused și EMDR.
Ghidurile NICE pentru depresie: NU includ hipnoza în recomandări. Tratamentele recomandate sunt CBT, IPT, activare comportamentală.
Hipnoterapia este recomandată de NICE doar pentru IBS refractar, și aceasta doar ca opțiune de linia a doua, după eșecul tratamentelor convenționale timp de 12 luni.
Advertising Standards Authority din Marea Britanie specifică că hipnoterapeuții NU pot afirma că pot trata depresie, adicții sau alte condiții psihologice serioase fără evidență clinică.
Cine plătește prețul real?
Există două categorii de victime potențiale ale unor astfel de programe.
Prima categorie: participanții la curs. Aceștia plătesc sume semnificative (circa 1.500-1.700 euro) pentru o formare care le creează așteptări nejustificate despre competențele lor. Mulți pleacă acasă crezând că pot ajuta oameni cu depresie sau adicții, când de fapt nu au pregătirea necesară pentru a face acest lucru în siguranță.
A doua categorie: clienții absolvenților. Aceștia vin cu probleme reale: depresie, anxietate, traume și ajung în mâinile unor oameni bine intenționați dar insuficient pregătiți. Unii vor fi poate ajutați, prin efect placebo sau prin sprijinul emoțional oferit. Alții vor fi rătăciți pe căi greșite, întârziind accesul la tratamente eficiente. Iar unii ar putea fi activ răniți prin intervenții contraindicate.
Întrebări pe care ar trebui să le puneți
Dacă vă gândiți să participați la un program de formare în hipnoză sau hipnoterapie, sau dacă vă gândiți să apelați la serviciile unui hipnoterapeut, iată întrebările esențiale:
1. Ce calificări prealabile sunt cerute pentru admitere? Un program serios cere o bază solidă în sănătate mintală.
2. Câte ore de formare implică programul? Standardul internațional este de minimum 200 de ore pentru competențe de bază.
3. Există supervizare clinică obligatorie după absolvire? Fără supervizare, nu există mecanism de corecție a greșelilor.
4. Ce contraindicații sunt predate? Un program care nu discută limitele și riscurile nu pregătește practicieni responsabili.
5. Ce protocoale de referire sunt predate? Orice terapeut competent trebuie să știe când să trimită clientul la un specialist.
6. Care este baza științifică a afirmațiilor terapeutice? Promisiunile trebuie să fie susținute de ghiduri clinice bazate pe evidențe.
Cadrul legal românesc: o zonă gri cu consecințe penale
Dincolo de standardele internaționale, programul ridică întrebări serioase în raport cu legislația românească.
Legea 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog rezervă exclusiv psihologilor atestați activitățile de „testare psihologică, prevenirea și psihoterapia tulburărilor emoționale și de personalitate, precum și a fenomenelor de inadaptare la mediul social și profesional” (Art. 5, lit. d). Depresia, anxietatea, adicțiile și PTSD — toate promisiunile explicite ale acestui program — intră în această categorie.
Colegiul Psihologilor din România (CPR) este explicit în această privință. Conform procedurilor Comisiei de Psihologie Clinică și Psihoterapie: „Hipnoza și sugestia nu sunt asimilabile ca modalități de psihoterapie. Aceste competențe se dobândesc prin asociații profesionale acreditate de Comisia Clinică a CPR.” Cu alte cuvinte, pentru a practica hipnoza în scop terapeutic în România, formarea trebuie să provină de la o asociație acreditată de CPR.
Există o astfel de asociație: Asociația Română de Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană (ARHTE), condusă de Prof. Dr. Ion Dafinoiu, cu un program de 4 ani acreditat de CPR și Federația Română de Psihoterapie.
Programul analizat aici este oferit de o entitate diferită — Asociația Română de Hipnoză — pentru care nu am identificat dovezi de acreditare CPR.
Consecințele sunt potențial penale. Art. 348 din Codul Penal, coroborat cu Art. 58 din Legea 213/2004, prevede că exercitarea fără drept a unei profesii sau activități atribuite prin lege exclusiv psihologului constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
În 2021, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis în judecată o persoană tocmai pentru exercitarea fără drept a profesiei de psiholog.
Cine riscă? Nu organizatorii cursului — ci absolvenții. Cei care, după 8 zile de formare și fără nicio calificare prealabilă, încep să „lucreze cu depresia, adicțiile și anxietatea” — așa cum promite programul că vor fi capabili — se expun riscului de a fi acuzați de exercitarea ilegală a profesiei. Certificatul oferit de curs nu este recunoscut de CPR și nu conferă dreptul legal de a practica psihoterapia în România.
Ironia este că mulți dintre absolvenți nu vor ști că încalcă legea. Vor crede, în perfectă bună-credință, că certificatul primit îi autorizează să practice. Programul nu îi informează că lucrurile stau altfel.
Un apel pentru standarde
România nu are o reglementare clară a practicii hipnozei și hipnoterapiei. Această lipsă de reglementare permite existența unor programe care, în alte țări, nu ar putea funcționa legal.
Până când va exista o reglementare adecvată, responsabilitatea cade pe umerii consumatorilor: să pună întrebări, să compare cu standardele internaționale, să nu accepte promisiuni spectaculoase fără verificare.
Hipnoza clinică, practicată de profesioniști calificați, poate fi un instrument terapeutic valoros. Dar tocmai pentru a proteja această valoare, este esențial să se facă distincția între formări riguroase și cele care pun oameni în pericol.
Cei care oferă 8 zile de curs și zero cerințe de admitere nu pregătesc terapeuți. Pregătesc un dezastru care urmează să se întâmple.
Referințe:
NICE NG116 (2018). Post-traumatic stress disorder. National Institute for Health and Care Excellence.
Clark, D.M. (2011). Implementing NICE guidelines for psychological treatment. International Review of Psychiatry.
NHS England (2024). Implementation guidance for psychological therapies for severe mental health problems.
EMDRIA (2025). Certification Requirements. EMDR International Association.
BSCAH (2025). About Clinical Hypnosis. British Society of Clinical and Academic Hypnosis.
National Hypnotherapy Society (2025). Types of Therapy — Guidelines.
APA Division 30 (2014). Definition of Hypnosis. American Psychological Association.
Advertising Standards Authority (UK). CAP Code; Rules for hypnotherapy claims.